Astăzi am pustut să zbor!

           Astăzi am putut să zbor. Am făcut asta în timp ce mă plictiseam. Am început să visez, iar apoi mi-a venit un gând ciudat: oare aș putea să zbor? Atunci mi-am închis ochii și și am lovit cu un picior puternic pământul. Nu mă aşteptam cu adevărat să se înâmple ceva, dar când mi-am deschis ochii eram cu mult deasupra caselor. Atunci, cu o viteză nemaivăzută am început să zbor spre fiecare colţişor de lume în care m-am gândit că pot fii prietenii mei. Îi priveam de peste casele triste și ce, de deasupra păreau fără viță. A cm văzut cum fiecare persoană pe care o iubesc își duce viaţa de zi cu zi fără să știe ca inima mea, într-o oarecare măsură îi aparţine. Apoi, am observat că, cu cat mă îndepărtam mai mult de prezent, cu atât mai mult înaintam în trecut, căci fiecare persoană pe care o vedeam, își ducea activitățile în acelaşi timp cu ceilalți pe care i-am vizitat cu 2 ore înainte.

       Văzând că pot controla timpul, m-am decis să mă îndrept spre trecut, acolo unde m-am uitat zile, săptămâni sau chiar ani de zile cum mă jucam în nisip, cum mă prosteam îmbrăcîndu-mă cu hainele mamei. Revenind în prezent, m-am gândit să dau o tură și prin viitor, dar am avut totuşi unele dubii. Acolo sus mă credeam fără duşmani, însă atunci mi-am dat seama că singurul lucru de care îmi era frică eram chiar eu. Îmi era frică să mă vad pe mine însumi cum nu am mai fost. Dar, chiar atunci când mă gândeam la toate aceste lucruri am realizat că eu am lăsat gândurile mele în trecut și că mă aflam în viitor, însă nu mă vedeam ca pe mine, cea din viitor, ci ca pe mine cea din prezent: ”Ah, ciudat lucru e timpul, te înșală mișelește chiar fără să îţi dai seama.”

    Din nefericire, m-am trezit din zborul meu magica stând tot pe o bancă la soare în parc.

Armageddon

  Iată că a trecut și sfârșitul lumii. Nu știu voi, dar eu mi-am petrecut sfârșitul lumii într-un mod cât mai „agonizant” cu putință, dezastrele ce s-au petrecut dincolo de fereastra mea m-au făcut să mă gândesc la suferința la care ne va supune Judecata De Apoi.

  Ca să nu mai fie totul așa un suspans, pot spune că pe mine 4 a.m (când de altfel trebuia să ajungă Judecătorul și la păcătoșii din România) m-a prins uitându-mă la Love in the thime Of Cholera. Nu am stat trează doar ca să îmi aștept soarta, ci pur și simplu pentru că nu aveam somn îndeajuns pentru a mă culca.

  Pot să spun că într-un fel am fost cam dezamăgită de caest fârșit, în care eu oricum nu credeam. Eram în toiul filmului la 4, era liniște totală în casa. După ce a trecut de 4 fix o micuță pasăre s-a trezit și, harnică de fel a început să vestească o nouă zi pentru cei mai harnici gospodari, care nu au altceva de făcut decât să se trezească pe la 4-5 dimineața ca să se îngrijească de animale. După ce m-am lămurit eu că nici după 4: 15 nu a explodat nicio cometă, nu a urlat nimeni de groză( sau penru simplul motiv că mi s-a terminat filmul) am închis calculatorul și m-am culcat.

  Acum, gândindu-mă la fapul că, chiar dacă eu am luat toata chiestia la mișto, există și unii oameni care chiar au crezut. Datorită acestor creduli, niște consecințe monetare nu s-au oprit să apară. Exemple am numai două, care pe mine m-au intriga foarte tare: mediatizarea cazului și folosirea lui ca pe un mod de manipulare și faptul că acel așa zis profet a devenit milionar ( potrivi unor surse). De ce mă supără așa de tare? Pai doar pentru că pe fiecare bloc au apărut mari cât o zi de post reclame la un radio creștin, care ne garantează faptul că ne va ajuta să ne mântuim. Acest lucru, nu poate fi altceva decât un mod de a manipula oamenii naivi, cei ce cred în Dumnezeu la superlaiv. Acesti oameni, mai exact coana Florica si nenea Ion, ambii ajunși la vârsta onoabilă a bătrâneții, au fost manipulați de aceste minciuni. Această manipulare nu poate fi decât cu scop monetar, lucru pe care eu îl consider păcat, deoarece Biserica ne îndeamnă la smerenie.

   Rămânem tot în sectorul blasfemiilor și ne îndreptăm atenția spre acel om simplu care, într-un acces de lsenilătate se credea Nostradamus. Până și acest om a devenit milionar, prin simplul motiv că a maleat niște calcule pentru a fi în favoarea lui. Cât de corect poate fi acest om care a furat practic banii a milioane de oamnei care nu au încredere în Biblie ci în vorbele unui trădător.

  Nu știu unde vreau să ajung cu asta, vreau doar să îmi spun părerea.

  Apropo, voi cum v-ați petrecut sfârșitul lumii?

 Atept cu nerăbdare și 2012!

Ce noroc cã suntem lângã 'budã'

   Uneori viaţa este o femeie de moravuri uşoare crudã, care nu îţi dã prea multe opţiuni. Acest lucru se întâmplã de multe ori şi ca sã ieşi cu bine din asta îţi trebuie ori noroc, ori prostie.
   Pentru a exemplifica cele mai sus înşirate, vã voi da câteva exemple, majoritatea foarte des întâlnite.
   Viaţa devine o femeie de moravuri uşoare de mai multe ori în viaţã, ca de exemplu atunci când ajungi într-un oraş nou, te duci şi îţi bei toţi banii în cea mai ieftinã bodegã şi de-odatã realizezi cã tu nu mai ai bani nici sã te duci la o budã publicã!
  O altã situaţie de genul este atunci când, în toiul verii eşti la plimbare în parc cu fetele şi din prostie bei un milkshake, o sticla la jumate de Cola şi o bere, şi realizezi cã nu ai unde sã te duci sã te uşurezi. Atunci viata e o femeie de moravuri uşoare.
  Ar mai fi si o a treia situaţie. Esti la ziua unei prietene si mãnânci ceva ce nu ţi-a priit. Îti vine sã dai la raţe, te duci la W. C. si realizezi ca este ocupat de cineva cu constipaţie. Din nou viata e o femeie de moravuri uşoare.
  Concluzia ar fi urmãtoarea: CE NOROC CÃ AVEM CLASA LÂNGÃ BUDÃ

Un corp

   Uneori, sau şi mã fac cã sunt atentã la ore. Uneori chiar sunt, dar alteori plictiseala învinge, şi mintea începe sã îmi zboare aiurea, atentã la fiecare detaliu inutil.
   Un caz sã spunem special, care mã roade pe mine de ceva vreme ar fi ora de fizicã: am terminat de scris în caiet (sau pe foaie)  lecţia nouã, am memoratt formulele, am rezolvat (sau profa a rezolvat ?) 2 probleme şi mi-am pierdut încet încet interesul. Stau şi mã uit ţintã vreo 5 minute cât e vre un neştiutor la tablã, iar la a treia broblemã... buuufff (!) Ceva mã trãzneste: şi problema asta începe tot cu cele douã cuvinte, intens repetate în ultimele 3 luni, de când am trecut la Mecanicã "UN CORP".
   Poate cã nu vi se pare nimic ciudat, dar asta doar la prima vedere! Aceste douã cuvinte, au devenit la fizicã un fel de tipar, dupã care incepte fiecare problemã.  Iar dacã ne uitãm atent, putem vedea cum lumea de afarã e plinã de tipare: blondele sunt proaste, cainii vagabonzi sunt rãi, oamenii strãzii sunt murdari, infecţi şi hoţi, dacã bei eşti tare, si multe altele.
  Stiu cã poate ce spun e un nonsens, dar gandiţi-vã la ideea mea, şi veţi vedea cã se leagã.

Dar asta-i doar pãrerea mea!