Mizica.

Cred ca majoritatea dintre noi ne petrecem cel putin30% din zi ascultand muzica, voluntar sau involuntar... Peste tot sunt radiouri pornite, la T.V. sunt peste 4 canale de muzica, iar fiecare tanar are cel putin un telefon cu player sau un mp3.

Eu, personal nu imi pot incepe ziua fara sa ascult ceva muzica, fara sa fredonez ceva sau fara sa vrbesc macar de melodiile mele preferate. Cand vin de la scala, autmat deschid calculatorul, intru pe YouTube sau daau drumu la Rock Fm sau Radio Guerilla. Dar, totusi, de unde este aceasta nevoie de a asculta muzica? De ce unele persoane prefera pop iar altele Heavy Metal? Nu v-ati intrebat nicidata de ce ne place muzica? De unde vin toate versurile alea pe care totusi trebuie sa le scrie cineva?

Parerea mea personala este ca muzica reperzinta un fel de oglindire a personalitatii noastre in ceva exerior. Noi, practic ne regasim in muzica, muzica pe care o ascultam ne ajuta sa ne  cunoastem mai bine pe noi insine si pe cei din jurul nostru, poate ca de aceea  noi ne facem prieteni ce asculta acelasi gen de muzica ca si noi. Cred ca nevoia asta de a te afirma prin muzica vine in oarecare masura si din dorinta de a ne gasi un corespondent in lumea extrioara, o persana care sa ne inteleaga. Cei ce scriu versurile sunt practic niste persoane ce sunt capabile sa scrie despre noi, intr-un mod mai general.

Deci, daca vrei sa ma cunosti prin muzica, iata Top 10 al melodiilor mele preferate:

1. Scorpions- Lorelie
2. Travis- Closer
3. Smokey- Alice
4. Bon Jovi- Always
5. Trvka- Inger sedat
6. Rbim and the Backstabbers- Soare cu dinti
7. Nirvana- Smell like teen spirit
8. The MOOod- Back in the shop
9. Maroon 5- Misery
10. AC/ DC- Back in black

Dar asta-i doar parerea mea :)

Insomnie

Maine e o zi mare si eu nu pot sa dorm. Este ora 2:53 AM iar eu maine trebuie sa ma trezesc devreme sa-mi repet fotosinteza si basmul... Chiar acuma, fara sa vreau ma gandesc la gliceraldehit fosfat si la Imparatul Ros. Ai mei dorm dusi de vreo doua ore, le aud respiratia adanca din camera alaturata.
Deci, ca sa incerc sa adorm recurg la tot felul de metode... citesc pana imi vine somnul, insa asta nu prea merge pentru ca daca e cartea faina imi sare cheful de somn. Dupa ce inchid cartea si sting lumina in cap incep sa-mi vajaie tot felul de idei. Ca sa le ignor incep sa numar oi... pe la 120 ma cam plictisesc si iara ma iau cu probleme. Daca nici cu oile nu merge ma gandesc la ceva frumos, la prietenii mei, la amintirile mele sau la un anume el ...
Daca pana aici nimic nu a mers incep sa filozofez, despre dragoste, divinitate sau viata. Din cand in cand imi mai verific facebook-ul sau imi actualizez statusul. Daca am ajuns pana aici si tot nu dorm, e grav.
Apropo, voi ce faceti cand nu puteti dormi?

O dorinta macabra

"Ce bine ar fi dacă am muri cu toţii" "Mai bine muream" "Pentru ce sa mai trăiesc?" "Sa mă ia dracu" si celebrul " Sa mor io". Sunt doar cîteva din expresiile pe care le aud din ce în ce mai des în diferitele locuri în care mă nimeresc din greşeală sau intenţionat. Nu pot înţelege totuşi de unde este aceasta dorintă de moarte aparent premeditată si de ce toata lumea are o percepţie asupra vieţii atît de proastă. Mă gandesc ca toata lumea, ducînd din expresiile folosite în limbajul de zi cu zi duce o viaţa mizera, doarme pe carton si poarta doar haine ponosite, lasate mostenire de generatiile anterioare. Dar, cand colo nu este asa. Toata lumea pe care o aud zicand lucurile astea duce o viata cat de cat decenta, daca nu chiat mai buna, are un acoperis deasupra capului si ce manca. Nimeni nu duce viata de rahat, nimeni nu cauta prin tomberpoane. Oare lumea chiar crede ca viata e doar de rahat? Oare nimeni nu vede, cum vad si eu zilele insorite?

Sper ca ineva sa imi raspunda si mie la o intrebare:
DE UNDE DORINTA DE A MURI, CHIAR DACA ITI E FRICA DE MOARTE?


Dar asta-i doar parerea mea :)

I have NEVER been to NY... or California, or Washington...

Pensionare

Recent am decoperit că există încă un tip de persoane care mă enervează: BĂTRÂNII!

Îi cunoașteți cu toții: bunici drăguți ce ne aduc mereu câte o ciocolățică ieftină când vin pe la noi, cărora mereu le ascultăm captivați poveștile, care ne dau sfaturi de viață și care ne iubesc. Ei bine, asta se întîmpla doar cu bunicii noştri, căci atunci când sunt puși față în față cu alți tineri, devin niște fiare legendare, ce ar putea cu ușurință să înlocuiască zgripțuroaica sau zmeul din basmele populare.

Să ne înțelegem: nu am nimic cu bunicii, cu persoanele ce au un trecut și un prezent demn de admirat. Specia despre care vorbesc eu face parte din din acea clasă, și anume a PENSIONARILOR (pam pam pam paaaam) Conside că acești oameni nu sunt altceva decât niște ființe josnice care toată viața  au așteptat să iasă la pensie, doar pentru a profita de unele facilități, care de altfel lor nu li se par destule: bilete la băi, bilete REDUSE pe RAT si pe deasupre și locuri rezervate ( dacă știți că nu aveți loc stați naibii acasă), să ții geamul închis pe tren chiar și când înauntru sunt 180 de grade Celsius ( și apropo, se iau doar de cei mai tineri, pe nea Mitică moșu' de 80 de ani căruia vântul îi bate mândru prin ultimele două fire de paăr nu îl observă) subvenţii de la stat, statul să îi ajute, să nu le taie nimeni din pensiile alea mai mari ca un salariu!.
Și totuşii, atunci când văd un moș sau o babă că se holbează la mine trebuie să privesc direct în față, să dau muzica mai tare în căşti și să îmi continui drumul eroic, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Dacă știți că sunteți bătrâni, va rog stați în casă cand e caniculă afaraă, ca m-am săturat să aud câte babe au leșinat în București, sau daca tot știți să faceți observații, măcar fiți un exemplu: nu mai fumați, nu mai aruncați pe jos!!


Dar asta-i doar părerea mea

Astăzi am pustut să zbor!

           Astăzi am putut să zbor. Am făcut asta în timp ce mă plictiseam. Am început să visez, iar apoi mi-a venit un gând ciudat: oare aș putea să zbor? Atunci mi-am închis ochii și și am lovit cu un picior puternic pământul. Nu mă aşteptam cu adevărat să se înâmple ceva, dar când mi-am deschis ochii eram cu mult deasupra caselor. Atunci, cu o viteză nemaivăzută am început să zbor spre fiecare colţişor de lume în care m-am gândit că pot fii prietenii mei. Îi priveam de peste casele triste și ce, de deasupra păreau fără viță. A cm văzut cum fiecare persoană pe care o iubesc își duce viaţa de zi cu zi fără să știe ca inima mea, într-o oarecare măsură îi aparţine. Apoi, am observat că, cu cat mă îndepărtam mai mult de prezent, cu atât mai mult înaintam în trecut, căci fiecare persoană pe care o vedeam, își ducea activitățile în acelaşi timp cu ceilalți pe care i-am vizitat cu 2 ore înainte.

       Văzând că pot controla timpul, m-am decis să mă îndrept spre trecut, acolo unde m-am uitat zile, săptămâni sau chiar ani de zile cum mă jucam în nisip, cum mă prosteam îmbrăcîndu-mă cu hainele mamei. Revenind în prezent, m-am gândit să dau o tură și prin viitor, dar am avut totuşi unele dubii. Acolo sus mă credeam fără duşmani, însă atunci mi-am dat seama că singurul lucru de care îmi era frică eram chiar eu. Îmi era frică să mă vad pe mine însumi cum nu am mai fost. Dar, chiar atunci când mă gândeam la toate aceste lucruri am realizat că eu am lăsat gândurile mele în trecut și că mă aflam în viitor, însă nu mă vedeam ca pe mine, cea din viitor, ci ca pe mine cea din prezent: ”Ah, ciudat lucru e timpul, te înșală mișelește chiar fără să îţi dai seama.”

    Din nefericire, m-am trezit din zborul meu magica stând tot pe o bancă la soare în parc.

Armageddon

  Iată că a trecut și sfârșitul lumii. Nu știu voi, dar eu mi-am petrecut sfârșitul lumii într-un mod cât mai „agonizant” cu putință, dezastrele ce s-au petrecut dincolo de fereastra mea m-au făcut să mă gândesc la suferința la care ne va supune Judecata De Apoi.

  Ca să nu mai fie totul așa un suspans, pot spune că pe mine 4 a.m (când de altfel trebuia să ajungă Judecătorul și la păcătoșii din România) m-a prins uitându-mă la Love in the thime Of Cholera. Nu am stat trează doar ca să îmi aștept soarta, ci pur și simplu pentru că nu aveam somn îndeajuns pentru a mă culca.

  Pot să spun că într-un fel am fost cam dezamăgită de caest fârșit, în care eu oricum nu credeam. Eram în toiul filmului la 4, era liniște totală în casa. După ce a trecut de 4 fix o micuță pasăre s-a trezit și, harnică de fel a început să vestească o nouă zi pentru cei mai harnici gospodari, care nu au altceva de făcut decât să se trezească pe la 4-5 dimineața ca să se îngrijească de animale. După ce m-am lămurit eu că nici după 4: 15 nu a explodat nicio cometă, nu a urlat nimeni de groză( sau penru simplul motiv că mi s-a terminat filmul) am închis calculatorul și m-am culcat.

  Acum, gândindu-mă la fapul că, chiar dacă eu am luat toata chiestia la mișto, există și unii oameni care chiar au crezut. Datorită acestor creduli, niște consecințe monetare nu s-au oprit să apară. Exemple am numai două, care pe mine m-au intriga foarte tare: mediatizarea cazului și folosirea lui ca pe un mod de manipulare și faptul că acel așa zis profet a devenit milionar ( potrivi unor surse). De ce mă supără așa de tare? Pai doar pentru că pe fiecare bloc au apărut mari cât o zi de post reclame la un radio creștin, care ne garantează faptul că ne va ajuta să ne mântuim. Acest lucru, nu poate fi altceva decât un mod de a manipula oamenii naivi, cei ce cred în Dumnezeu la superlaiv. Acesti oameni, mai exact coana Florica si nenea Ion, ambii ajunși la vârsta onoabilă a bătrâneții, au fost manipulați de aceste minciuni. Această manipulare nu poate fi decât cu scop monetar, lucru pe care eu îl consider păcat, deoarece Biserica ne îndeamnă la smerenie.

   Rămânem tot în sectorul blasfemiilor și ne îndreptăm atenția spre acel om simplu care, într-un acces de lsenilătate se credea Nostradamus. Până și acest om a devenit milionar, prin simplul motiv că a maleat niște calcule pentru a fi în favoarea lui. Cât de corect poate fi acest om care a furat practic banii a milioane de oamnei care nu au încredere în Biblie ci în vorbele unui trădător.

  Nu știu unde vreau să ajung cu asta, vreau doar să îmi spun părerea.

  Apropo, voi cum v-ați petrecut sfârșitul lumii?

 Atept cu nerăbdare și 2012!