"Ce bine ar fi dacă am muri cu toţii" "Mai bine muream" "Pentru ce sa mai trăiesc?" "Sa mă ia dracu" si celebrul " Sa mor io". Sunt doar cîteva din expresiile pe care le aud din ce în ce mai des în diferitele locuri în care mă nimeresc din greşeală sau intenţionat. Nu pot înţelege totuşi de unde este aceasta dorintă de moarte aparent premeditată si de ce toata lumea are o percepţie asupra vieţii atît de proastă. Mă gandesc ca toata lumea, ducînd din expresiile folosite în limbajul de zi cu zi duce o viaţa mizera, doarme pe carton si poarta doar haine ponosite, lasate mostenire de generatiile anterioare. Dar, cand colo nu este asa. Toata lumea pe care o aud zicand lucurile astea duce o viata cat de cat decenta, daca nu chiat mai buna, are un acoperis deasupra capului si ce manca. Nimeni nu duce viata de rahat, nimeni nu cauta prin tomberpoane. Oare lumea chiar crede ca viata e doar de rahat? Oare nimeni nu vede, cum vad si eu zilele insorite?
Sper ca ineva sa imi raspunda si mie la o intrebare:
DE UNDE DORINTA DE A MURI, CHIAR DACA ITI E FRICA DE MOARTE?
Dar asta-i doar parerea mea :)
