Un corp

   Uneori, sau şi mã fac cã sunt atentã la ore. Uneori chiar sunt, dar alteori plictiseala învinge, şi mintea începe sã îmi zboare aiurea, atentã la fiecare detaliu inutil.
   Un caz sã spunem special, care mã roade pe mine de ceva vreme ar fi ora de fizicã: am terminat de scris în caiet (sau pe foaie)  lecţia nouã, am memoratt formulele, am rezolvat (sau profa a rezolvat ?) 2 probleme şi mi-am pierdut încet încet interesul. Stau şi mã uit ţintã vreo 5 minute cât e vre un neştiutor la tablã, iar la a treia broblemã... buuufff (!) Ceva mã trãzneste: şi problema asta începe tot cu cele douã cuvinte, intens repetate în ultimele 3 luni, de când am trecut la Mecanicã "UN CORP".
   Poate cã nu vi se pare nimic ciudat, dar asta doar la prima vedere! Aceste douã cuvinte, au devenit la fizicã un fel de tipar, dupã care incepte fiecare problemã.  Iar dacã ne uitãm atent, putem vedea cum lumea de afarã e plinã de tipare: blondele sunt proaste, cainii vagabonzi sunt rãi, oamenii strãzii sunt murdari, infecţi şi hoţi, dacã bei eşti tare, si multe altele.
  Stiu cã poate ce spun e un nonsens, dar gandiţi-vã la ideea mea, şi veţi vedea cã se leagã.

Dar asta-i doar pãrerea mea!