Follow by Email

sâmbătă, 19 martie 2011

Între Hopa și Mitică

           Când stai într-un cartier-suburbie micuț ca mine, e greu să nu observi micile schimbări ce se petrec în jurul tău. De curând, spun de curând si mă refer la câteva ore-n urmă, am fost până la magazin, cel mai fain magazin din suburbea Tohanu-Vechi. Până la magazin, n-am văzut mai nimic ieșit din tipare: aceleași gropi, aceeasi rromi înjurând de mama focului (va rog, cititorilor, dacă vă simțiți ofuscați să-mi scuzați tenta rasistă), același gunoi pe stradă, un șobolan mort pe trotuar... Deci, nimic ieșit din comun.
             Pentru a ajunge la acel magazin, trebuie să ieși în strada principală, si pentru asta există 2 căi: ori o iei pe strada principală, ieșind de pe strada mea pe o străduță lătularnică imediat apropiată, ori ții cursul caselor vecine până vezi următoarea străduță ( sau hudiță) care să te scoată direct in str. Mare (dn 73A, sau strada principală), la câțiva metri de magazin. ( Îmi cer scuze dacă ceea ce am spus nu are sens pentru unii dintre voi) Eu am ales a doua variantă, de altfel mai scurtă. Când să iies în str. Mare, văd în stația de autobuz un om tuciuriu la fata, îmbrăcat ca un muncitor de la drumuri si poduri, cu o vestă refectorizantă de un portocaliu intens.
              Primul meu gând a fost... de fapt n-a fost nici unul. Apoi, gândul mi-a zburat ușor către  ghereta cu bilete la Super-Bingo din gara pe care o vizitez eu atât de des. Apoi m-am gândit că este imposibil: „Cum adică, Super Bingo în TOHAN...”Apoi  mi-am dat seama că, acel om tare murdat, ce stătea lângă o umbrelă ce odată a fost portocalie, chiar era reprezentant pentru acel popular show T.V.
             „OK, este Super-Bingo la noi, dar cine Sfânta Buburuză sa ia lozuri?!?!”.. Dar chiar in acel moment, o mașină a oprit în fața „tejghelei” și a cumpărat un bilet spre așa zisa fericire! Doar atunci mi-am dat eu seama: toate doamnele în vârstă (babele cu pensie sub 1000 lei) și domnii respectabili trecuți de 60 și ceva de ani, toți țăranii creduli, toți oamenii naivi din acest orășel cumpară bilete la  SUPER BINGO METROPOLIS cu o speranță oarbă în îmbogațire.
           Când, într-un sfârșit am putut pleca, oripilată de acele revelații, am călcat într-o groapă cat toate zilele... Și, în drepul Bisericii, aruncându-mi ochii spre Iisus care stă răstignit pentru noi muritorii pe crucea de pe clopotniță, am observat că în jurul său avea luminile de Crăciun aprinse. Acum, chiar că nu mai înțeleg nimic.



Dar asta-i doar părerea mea!

Un comentariu:

  1. ciudat...Super Bingo in Tohan :-j...noi nu avem nici macar un chiosc de ziare...poate ca Tohanul e pe drumul cel bun =))

    RăspundețiȘtergere